Joi, la 17:15. Aceasta era ora pe care Andrei Şerban a fixat-o pentru interviu. Anterior, trebuia să meargă şi să se întoarcă de la aeroport prin traficul clujean, aşa că 17:15 a devenit 17:29. La 17:30 avea programat un alt interviu pentru o televiziune din Ungaria, care trebuie să dea ştirea la 18:00, şi tot de la 18:00, Andrei Şerban era musai să înceapă repetiţia pentru avanpremiera din aceeaşi seară, 10 martie, ora 20:00, a spectacolului Oedipus, pe care îl regizează la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Aşa că, au rămas doar 10 minute de discuţie, într-o oală sub presiune, în care, foarte politicos şi răbdător, Andrei Şerban încerca să-şi adune gândurile în cuvintele pe care i le ceream. Iată-le:

Văd o piesă îngrozitoare în Ucraina

MaAv: Să ne ocupăm locurile în fotolii, cum se spune, şi să privim spectacolul lumii. Cum vede regizorul şi profesorul de artă dramatică Andrei Şerban acest spectacol, în general? Şi, în particular, privind spre o scenă din apropiere, Ucraina, cum vedeţi această piesă aflată în derulare?

Andrei Şerban: Văd un teatru de o cruzime odioasă, de o absurditate şi de o nedreptate faţă de acest popor, care este dusă la absurd. Este o piesă îngrozitoare, pe care n-aş dori niciodată să o pun în scenă, ca regizor.

MaAv: Din punct de vedere uman, dacă vă uitaţi şi la scena aceasta din prim plan, care se derulează în apropiere de noi… E semn că se alterează esenţa spiritului uman? E, până la urmă -nu?- un război fratricid? Cain, Abel…

AŞ: E un război condus de un nepot al lui Hitler. Şi acest om a reuşit să convingă o armată întreagă să pornească la acest măcel. Iar spiritual vorbind este, sigur, întuneric. În general în lume e un moment întunecat, pentru că oriunde există războaie de tot felul, care, în fiecare zi devin din ce în ce mai neliniştitoare. Şi asta se datoreşte faptului că trăim viaţa conduşi de nişte oameni care sunt iresponsabili, care vor să ne manipuleze şi ne lăsăm manipulaţi.

E ceasul al 12-lea pentru a ne trezi

MaAv: E o situaţie, o boală de care suferim doar acum sau e mai veche? Se cangrenizează sufletul uman? Se cancerizează ADN-ul spiritual?

AŞ: Da, toate astea. Şi, în acelaşi timp, în loc să ne lăsăm duşi la vale cu o sanie care merge, tăvălugul aproape, ar trebui să ne trezim şi să găsim fiecare dintre noi o alegere individuală de a spune NU, de a refuza, de nu fi duşi, hipnotizaţi, la fel cum Lenin şi Stalin au hipnotizat mase şi mase de oameni şi care au creat societatea cea mai îngrozitoare a secolului XX. Şi atunci se spunea: „suntem victimele comunismului”. Suntem victime, dar, în acelaşi timp, ce depinde de noi, ce putem noi face fiecare… Pentru că, într-un fel, e foarte uşor să ne plângem, e foarte uşor să ne socotim victimizaţi, dar nu ajunge. Şi e ceasul al 12-lea pentru a ne trezi ca indivizi, de a ne trezi ca societate şi de a spune NU! A spune NU prostiei şi răutăţii umane.

MaAv: Ce credeţi că i-ar fi spus Tarkovski, de exemplu, lui Putin? Sau ce ar fi crezut despre ceea ce se întâmplă?

AŞ: Tarkovski i-ar fi spus lui Putin STOP!, opreşte-te! E tot ce putem spune. Un faimos regizor rus, Lev Dodin, a scris un articol extrem de emoţionant într-o revistă de teatru din Rusia, acum o săptămână, în care era un fel de apel disperat al artiştilor ruşi pentru a ajunge pe masa lui Putin, ca să vadă că artiştii, care mai au încă conştiinţă, tot ce pot să-i spună e „opreşte-te”, „opreşte-te”!

Nu văd bine nici Occidentul

MaAv: V-aţi referit acum în special la est, la Rusia, în particular, la Lenin, la Putin… Dar din ce am văzut că aţi spus în ultima vreme, nu aveţi o părere bună nici despre Occident. Chiar d-voastră aţi trecut printr-o experienţă neplăcută, când aţi demisionat de la Universitatea Columbia din SUA, pentru nişte lucruri care nu vi s-au părut potrivite. Urma să fie angajat un profesor, iar conducerea universităţii v-a cerut să fie de culoare, să fie gay…

AŞ: Da, dar, cum să spun, nu acesta a fost motivul pentru care am plecat. Motivul a fost că universităţile din America au devenit foarte politizate şi problemele sociale, injustiţia socială, care este foarte adevărată, există, au devenit însă temele principale de studiu, care au înlocuit studiul. Deci, dacă mergem la şcoală, mergem să învăţăm carte în primul rând, nu să facem politică, nu să facem proteste.

Dacă cei care doresc să vină să plătească sumele imense care se cer unui candidat la studenţie, la Columbia, este obligat să plătească aceşti bani în speranţa că va putea primi o educaţie, o educaţie solidă, care să îl pregătească pentru o viitoare viaţă profesională. Scopul meu de a fi la Columbia a fost să-i pregătesc pe aceşti tineri actori şi regizori spre o carieră în teatru. Aceasta este meseria mea. Dintr-o dată, dacă nu mai pot să-mi fac meseria de a preda acest curs, atunci, nu mai are rost să fiu în şcoală, rolul meu de profesor încetează. Deci, acesta a fost motivul, nu altul.

MaAv: Cum vedeţi, totuşi, în comparaţie cu estul, Occidentul de astăzi?

AŞ: Nu-l văd deloc mai bine. America de azi este foarte divizată între cele două partide, între stânga şi dreapta. Extrema stângă este foarte periculoasă, foarte activă şi foarte radicală, călcând peste cadavre, ca să-şi impună ideologia lor. Este o ideologie care a pornit de la un adevăr, că există clase de oameni care au fost exploatate şi continuă să fie exploatate – foarte just! Dar felul în care s-a dezvoltat şi a evoluat această ideologie este foarte periculos.

Iar pe partea dreaptă, extremiştii lui Trump nu sunt deloc mai înţelepţi. Deci, cum am spus, prostia, ignoranţa şi orbirea acestor fanatici face ca lucrurile în America, astăzi, să fie într-o stare de advărat cutremur. E o situaţie foarte degradantă, aş spune; nu mai este deloc America pe care am cunoscut-o acum jumătate de secol, când am descoperit un pământ al făgăduinţei. Acest pământ nu mai este al făgăduinţei.

L-aş ruga pe Dumnezeu să mă înlocuiască, să-mi regizeze el moartea

MaAv: Ziceaţi într-un interviu cu Matei Vişniec: „simt un aer de nebuloasă finală a lumii pe care o ştiam”. Detaliaţi un pic, vă rog…

AŞ: Da, pentru că lumea nouă a acestui secol nou nu este deloc clar înspre ce se îndreaptă. Sunt lucruri, potenţial mare în tineret, descoperiri pe care eu nu le cunosc, nu particip la ele, pentru că e momentul celor tineri să se exprime, să găsească o cale nouă, să spună un adevăr care este al lor. Dar, până una-alta, ceea ce văd în jur este extrem de multă ignoranţă, extrem de multă confuzie şi lipseşte ceea ce se numeşte common sense, bunul simţ al unui om care vede lucrurile într-un fel de echilibru şi ia decizii care au o notă de înţelepciune şi de adevăr.

MaAv: Sunteţi presat de timp, sunteţi aşteptat în mai multe locuri, dar aş avea măcar o curiozitate şi iertaţi-mă dacă e o întrebare prostească: cum v-aţi regiza moartea?

AŞ: L-aş ruga pe Dumnezeu să mă înlocuiască.

Mare profesor la marile universităţi ale lumii

Andrei Șerban (n. 21 iunie 1943), regizor de teatru și de operă româno-american, profesor de artă teatrală la mai multe universități americane, fost profesor de artă teatrală, timp de 30 de ani, la Columbia University School of Arts, SUA. Tată ardelean şi mamă grecoaică. Tatăl său, Mihai George Visarion Şerban, cu rădăcini într-o veche familie românească din Chioar, studiase Dreptul la Leipzig, fusese director al Băncii Regale şi apropiat al lui Iuliu Maniu. Mama sa, Elpis, profesoară de limba română, provenea dintr-o familie de negustori greci din Tulcea.

În anul 1968, a absolvit Institutul de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti, secţia Regie, la clasa Radu Penciulescu. Debutează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ cu spectacolele „Arden of Feversham”, de un autor englez anonim din secolul al XVI-lea, „Iulius Cezar” de Shakespeare, „Omul cel bun din Siciuan” de B. Brecht, iar la Bucureşti, s-a remarcat cu montarea spectacolului „Iulius Cezar”, de Shakespeare, la Bulandra – o piesă care îi va aduce numeroase premii la concursurile internaţionale de teatru.

La Teatrul Nottara a debutat cu piesa „Omul care s-a transformat în câine”, după Osvaldo Dragun, un spectacol fără decor, complet revoluţionar, fiind pentru prima dată când s-a jucat pe o scenă românească fără vreun decor, fără elemente de butaforie.

În anul 1969 este invitat de Ellen Stewart, director al companiei „La MaMa”, în SUA, la New York, cu o bursă Ford. Andrei Şerban avea să înceapă o spectaculoasă carieră, cu succese răsunătoare pe cele mai mari scene ale lumii. Ca regizor, a pus în scenă spectacole de teatru şi operă în circa 40 de ţări.

În SUA, timp de 20 de ani, a fost asociat cu Robert Brustein”s American Repertory Theatre Company. A lucrat, de asemenea, cu La MaMa Theatre, the Public Theatre, Lincoln Centre, Circle in the Square, Yale Repertory Theatre, the Guthrie Theatre, A.C.T. si cu New York City, Seattle şi Los Angeles Opera.

În Europa, a lucrat pentru Operele din Paris, Geneva, Viena şi Bologna, cu Welsh National Opera, Covent Garden, Théâtre de la Ville, Helsinki Lilla Teatern, Teatrul Naţional Bucuresti, La Comédie Française, iar în Japonia a pus în scenă spectacole pentru Shiki Company of Tokyo.

A revenit în România după evenimentele din decembrie 1989, în 1990 a regizat „Trilogia Antică”, piesă considerată drept cea mai originală punere în scenă a tragediei greceşti a sfârşitului de secol XX, iar între anii 1990-1993 a ocupat funcţia de director general al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Andrei Şerban a fost şi este şi profesor la universităţi de prestigiu din întrega lume, precum Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University, New York, din 1992, sau Paris Conservatoire d”Art Dramatique.

A fost invitat la numeroase festivaluri internaţionale de teatru, precum cele de la Milano, Paris, Sao Paolo, Salzburg şi Edinburg, a condus workshopuri în întreaga lume, i s-au dedicat cărţi şi studii serioase, emisiuni tv, la posturi prestigioase.

A fost recompensat cu numeroase premii, disticţii şi onoruri, printre acestea fiind de menţionat Premiul „Best Performance” cu piesa „Şeful sectorului suflete”, scrisă de Alexandru Mirodan, cu ocazia Festivalului Internaţional Studenţesc de la Zagreb – în 1965, Obie Awards ori Tony Award. A obţinut Premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz şi Belgrad, în anul 1977 a fost nominalizat la premiile „Tony“ pentru spectacolul „Livada cu Vişini“, după textul lui Anton Cehov, şi cu Meryl Streep, în rolul „Duniaşa“, iar în 1999 a fost laureat cu premiul Societăţii Regizorilor de Teatru şi Coreografilor „George Abbott“, pentru impactul major avut în teatru în ultimii 20 de ani.

În decembrie 2008, a primit Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce, la Paris, distincţia fiindu-i înmânată de ambasadorul României de atunci, Teodor Baconschi, cu ocazia prezentării spectacolului „Spovedanie la Tanacu” în capitala Franţei.

A fost onorat cu trei titluri de Doctor Honoris Causa, printre acestea aflându-se cel acordat de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, la 26 octombrie 2012 şi cel al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News