În perioada 13.06.2025 – 15.06.2025, din cauza manifestărilor publice care se desfășoară în cadrul evenimentului „Sports Festival 2025”, vor fi introduse restricții de circulație în zona Cluj Arena.

„Vineri, in data de 13.06.2025 între orele 19:00 – 19:30, va fi restrictionata circulatia pe strada George Cosbuc.

CTP Cluj: RESTRICȚII de circulație în zona Cluj Arena

Autobuzele liniei 30 vor fi deviate dupa cum urmeaza:

Tur: de la Pod Garibaldi pe strada Uzinei Electrice, strada Otetului, Calea Motilor. Se suspenda statia Cluj Arena si Hotel Sport. Se aloca suplimentar statia Uzinei Electrice.

Retur: Calea Motilor, strada Otetului strada Uzinei Electrice, Pod Garibaldi. Se suspenda statia Chios si Splaiul Independentei. Se aloca suplimentar statiaSala Polivalenta de pe strada Uzinei Electrice.

Autobuzele liniei M26:

Tur: traseu nemodificat

Retur: Splaiul Independentei, strada Uzinei Electrice, strada Otetului, Calea Manastur. Se suspenda statia Chios si Splaiul Independentei. Se aloca suplimentar statia Sala Polivalenta.

Duminica in data de 15.06.2025 între orele 08:00 – 11:00, va fi restrictionata circulatia pe strada George Cosbuc si Splaiul Independentei.

Autobuzele liniei 30 vor fi deviate dupa cum urmeaza:

Tur: de la Pod Garibaldi pe strada Uzinei Electrice, strada Otetului, Calea Motilor. Se suspenda statia Cluj Arena si Hotel Sport. Se aloca suplimentar statia Uzinei Electrice.

Retur: Calea Motilor, strada Otetului strada Uzinei Electrice, Pod Garibaldi. Se suspenda statia Chios si Splaiul Independentei. Se aloca suplimentar statia Sala Polivalenta de pe strada Uzinei Electrice.

Autobuzele liniei M26:

Tur: str. Plopilor, Splaiul Independentei, Pod Garibaldi, P-ta 14 Iulie Sud, str. Dragalina, P-ta Mihai Viteazul. Se suspenda statia Cluj Arena si Parc Central. Se aloca suplimentar statia Piata 14 Iulie Sud si statia Dragalina Sud.

Retur: P-ta Mihai Viteazul, str. Dragalina, Piata 14 Iulie, Pod Garibaldi, Str. Uzinei Electrice, str. Otetului, Calea Motilor. Se suspenda statia Hotel Sport si Fabrica de Bere. Se aloca suplimentar statia Dragalina Nord, Piata 14 Iulie, statia Sala Polivalenta de pe strada Uzinei Electrice.

Tramvaiele liniei 101 vor fi inlocuite cu autobuze si vor circula pe traseu deviat in ambele sensuri in intervalul orar 05:30 – 12:00.

Tur: str. Primaverii, str. Plopilor, Pod Garibaldi – P-ta 14 Iulie – str. Octavian Goga – str. Dragalina – str. Horea – P-ta Garii. Se suspnda statiile: Cluj Arena, parcul Central si G. Baritiu. Se aloca suplimentar statiile: Piata 14 Iulie Sud, si statia Dragalina Sud.

Retur: P-ta Garii, str. I.L.Caragiale, str. Horea, str. Dragalina, P-ta 14 Iulie, Pod Garibaldi, str. Plopilor, str. Primaverii, str. Bucium. Se suspnda statiile: Opera Maghiara Est si Splaiul Independentei. Se aloca suplimentar statia Dragalina Nord, Piata 14 Iulie

Pe traseul P-ta Garii – B-dul Muncii, vor circula tramvaie pe linia 100”, a transmis CTP Cluj.

Formarea unui nou Guvern este pe ultima sută de metri, dar este necesar ca partidele pro-europene să se pună de acord cu privire la reformele care vor fi adoptate în următorii ani.

Emil Boc, fost prim-ministru, actual prim-vicepreședinte al PNL, a vorbit despre reformele care ar trebui făcute, în opinia lui. Iar cea mai importantă este cea care ar reduce inechitățile sociale.

Emil Boc: „Colegii mei de facultate s-au pensionat. Eu tot la șaibă”

Emil Boc, care a condus un guvern în ani de criză economică, spune că trebuie eliminate inechitățile sociale, și asta cât mai repede.

„Eu am terminat două facultăți la zi. Colegii mei de la ambele facultăți sunt pensionari. Cei de la Drept sunt pensionați de 10 ani… și eu tot la șaibă”, a declarat Emil Boc la Napoca Live.

Primarul Clujului spune că nu este normal să existe angajați care se pensionează la vârsta de 44–45 de ani doar pentru că sunt specialiști care pleacă din sistem.

„Să ne înțelegem, nu am nimic cu oamenii, pentru că ei au activat în regimul pensiilor speciale, au activat în baza unei legi. Dar cei care au făcut aceste legi au greșit… Acest lucru este și profund ineficient pentru sistemul nostru public, pentru că oameni care ajung la vârful maturității profesionale la 50 de ani, cum sunt judecătorii, procurorii, lucrătorii în poliție, armată, ar trebui să muncească măcar până la 55–60 de ani”, a declarat Emil Boc.

Egalitate de tratament în ceea ce privește plata taxelor

Edilul a spus că, din punctul lui de vedere, trebuie corectate aceste lucruri din sistem.

„Trebuie să fie un stat care să ofere egalitate de șanse pentru fiecare. Nu egalitarism…, dar putem fi egali în drepturi… Eu cred că acest proces nu se poate finaliza fără reforme structurale, iar asta înseamnă o reformă pe verticală. Ierarhizezi, dai niște principii, iar acelea produc efecte pe termen lung”, a mai spus Emil Boc, care a subliniat, încă o dată, că trebuie să existe egalitate de tratament în ceea ce privește plata taxelor și a arătat că, încă din anul 2012, s-a înrăutățit dramatic colectarea acestora.

„Reforma administrativă va distruge firele văzute și nevăzute, existente la nivel județean”

Emil Boc a pledat, din nou, și pentru realizarea reformei administrative, care, spune el, va elimina cheltuielile inutile ale statului, făcând referire la cele peste 1.000 de primării care nu au bani proprii pentru a plăti cheltuielile curente. Dar primarul Clujului s-a referit și la o altă problemă, pe lângă cea financiară.

„Reforma administrativă va aduce și avantajul distrugerii firelor văzute și nevăzute existente între diversele structuri de la nivel județean, regional, care s-au închegat în ultimii 56 de ani, de la ultima reformă administrativă.

Aceleași structuri sunt de 56 de ani, chiar dacă oamenii s-au schimbat. Se cunosc între ele, nu ai control eficient de la vârf, dar dacă le reorganizezi și rupi firele existente, intră din nou în funcțiune un mecanism de eliminare a potențialelor surse de influență”, a mai spus Emil Boc, care susține că această reformă trebuie făcută acum, ca să poată fi implementată în anul 2028.

Un incendiu a izbucnit, joi, la o casă din Câmpenești, în Cluj. O fată de 16 ani a suferit arsuri și traumatisme și a fost dusă la spital. Focul ar fi pornit de la o instalație fotovoltaică.

„Pompierii din cadrul Detașamentului 1 Cluj-Napoca și Punctul de Lucru Jucu au intervenit pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o casă de locuit situată în localitatea Câmpenești, comuna Apahida.

INCENDIU la Câmpenești, în Cluj. Fată de 16 ani dusă la SPITAL cu arsuri și traumatisme

La fața locului s-au deplasat 3 autospeciale pentru stingerea incendiilor și un echipaj SMURD, unde au găsit două încăperi din interiorul imobilului, cuprinse de flăcări. O tânără, în vârstă de 16 ani, prezenta arsuri la nivelul membrelor superioare și un traumatism. Aceasta a primit primul ajutor calificat de la echipajul SMURD, iar ulterior a fost transportată la spital pentru investigații și îngrijiri medicale. Conform primei evaluări acesta era conștientă și cooperantă.

Intervenția pompierilor a împiedicat propagarea flăcărilor mai departe de limitele în care au fost găsite.

Conform cercetărilor preliminare incendiul a pornit de la o defecțiune a instalației fotovoltaice amplasată pe imobil”, a transmis ISU Cluj.

Mircea Baniciu este o instituție. Ba, chiar mai multe: instituția Phoenix, instituția Pasărea Colibri și instituția Mircea Baniciu propriu-zisă. Este o statuie vivantă a muzicii românești iar gândul unui podcast cu el a fost intimidant. A dat sute de interviuri de-a lungul celor peste 50 de ani de carieră, numai în ultimul an a fost pe la toate podcasturile bucureștene: m-a obligat nevasta, zice, să-mi promovez turneul „Eșarfă în dar”. Până la urma șarmul inegalabil și talentul de povestitor, care are ce povesti!, ale lui Mircea Baniciu au învins în podcastul Contraste de pe Cluj24, care astfel a devenit o incursiune prin „lunga lui viață faimoasă”- o parafrază după poetul Adrian Păunescu pe versurile căruia Mircea Baniciu nu a compus niciodată vreun cântec, deși i s-a cerut, uneori imperativ! Dar și asta este o poveste….(Florin Danciu)

„Nu m-am prea apropiat de ceea ce se întâmplă politic în România, deși, în mod normal, ar fi trebuit să fiu mai implicat, așa cum orice cetățean civilizat trebuie să fie aproape de ce se întâmplă. Dar s-au întâmplat atâtea, încât mie mi-a fost greu să-i urmăresc. Mai ales campania asta electorală, a fost ceva…!”

””Nu suferiți că n-ați fost invitat la Cotroceni?” „Nu, nu. Deși, uite, acum mă gândesc că aș fi putut fi chemat la Cotroceni. . Măcar să cântăm Andrei Popa în spiritul victoriei!””

Cum s-a desființat Phoenix

„Moni Bordeianu avea pașaportul în buzunar la spectacolul care s-a organizat în 1970 la Timișoara, urmând ca fondurile să fie date pentru sinistrații de la inundațiile din același an  și care a fost un spectacol cu oficialități, deci primăria și Consiliul Județean…Partidul. Partidul și toată protipendada Timișoarei. Era o lojă oficială la Sala Sporturilor Olimpia din Timișoara. Și Moni Bordeianu, care era un tip ușor zvăpăiat și avea părerile lui, mai ales având și pașaportul în buzunar… Pleca în Germania.

S-a luat de cei din, cum îi spune, din loja oficială. Da, spunându-le că vă legați de cămășile noastre colorate. El a și declarat într-un interviu, zice, în sfârșit, zice, puteam să le spun părerea mea despre ei. Zice, ce am avut eu ceva cu costumele voastre gri și cu ținuta voastră, nu știu cum, insipidă și, nu știu, s-a luat de ei, că noi scriem poezie, noi facem muzică, ce aveți cu noi și așa mai departe.

Și sala, fiind foarte aproape de complexul studențesc, era înțesată cu studenți. Deci, erau pe și pereți studenți. Deci, majoritatea erau studenți, publicul. Și vă spun că s-a făcut o rumoare atunci și a ieșit un scandal monstru, că ăștia s-au sculat, partea oficială, și au ieșit din sală, iar ieșind din sală, să te ții ce aplauze au primit de la studenți. I-au aplaudat studenții, bineînțeles, nu în sensul bun. A doua zi Phoenix-ul era desființat.”

Iliescu ținea la noi

„Nicu Covaci, ca să repună Phoenix-ul pe picioare, a trebuit să-l caute pe Ion Iliescu care era în Timișoara. A fost prim-secretar la Iași și l-au degradat de la prim-secretarul județului Iași la prim-secretarul UTC, cu probleme cu tineretul în Timișoara Era așa, șeful UTC-ului și care se ocupa de tineret, de spectacole, de mă rog, ce se întâmpla pe planul ăsta. Și Covaci a zis uitați-vă, avem cântece românești, noi suntem ăștia și vrem să facem totuși, să continue numele de Phoenix și să fie ceea ce ne-am dorit noi să fie.

Și Iliescu a zis, bineînțeles, o să facem o comisie și au adus o comisie de compozitori printre care erau Moculescu, mi se pare, era Chiriac, tatăl Corinei Chiriac, Mircea Chiriac și unii compozitori de muzică, mă rog, de osanale și de din astea, care au venit să vadă ce propunem, ce am propus noi. Bineînțeles că noi am repetat, am făcut niște cântece, primele cântece Phoenix bazate pe universul ăsta popular românesc și cu teme românești. Iliescu a zis, faceți chestia asta, pentru că Iliescu ținea la noi, la Phoenix, adică la numele de Phoenix!”

Importanța copiilor

„Pentru mine copiii sunt foarte importanți și cred că e cel mai important scop în viață. Da. Să ai copii și să poți să te ocupi de ei.”

„I-am zis fiicei mele, măi, am dat o grămadă de bani pe tine, pentru educația ta, pentru ceea ce ești tu acum și tu te apuci de cântat, te duci, măi, în toate cluburile și peste tot? N-am prea fost eu de acord. Nu e ce trebuie pentru o fată, cum îți poți întemeia o familie dacă ești tot plecată, nu cred că e în regulă. Și zice, dar tu cum ai făcut?”

„„De peste 50 de ani sunteți faimos!” „Nu fac caz din asta. Lasă, cum să spun, faima o lăsăm în altă parte.””

„Singura filmare de televiziune care a rămas a fost făcută de Vornicu, Tudor Vornicu, care avea emisiunea de varietăți și care era un mare iubitor al Phoenix-ului, deci era unul dintre fanii noștri. N-a fost o singură filmare, au fost mai multe care s-au șters și a rămas doar una.”

Ujică și Foarță

„Deci noi eram vârful de lance, aș putea să spun, pentru că în spate aveam un regizor, era Victor Cârcu, care era scriitor, era Paul Șuvagău, care era terminase medicina, dar se ocupa cu literatura. Era profesorul de filozofie, Mureșanu, pe care l-am avut și în facultate ca profesor de științe sociale, Andrei Ujică era încă student la litere și Șerban Foarță, care era deja un scriitor consacrat.

Scria poezii, avea niște cărți deja scrise. Deci oameni de zăbavă aș putea să zic, și de ispravă, care au acceptat cumva să fie în umbra noastră. Noi fiind Lumina, cumva, și cei care eram în față. Iar cu ei ne întâlneam tot timpul. Tot timpul ne întâlneam.”

„Ujică era în complexul studențesc, Andrei Ujică, și îl invita mereu și pe Șerban Foarță la mine și zicea, pregătește și tu niște Havana Club, că-i place. Și zice, versurile numai așa pot să iasă!”

„Au venit Foarță și Ujică să facem Cantafabule. Foarță s-a inspirat dintr-un bestiar vechi franțuzesc. M-au explicat ce înseamnă animale fantastice și cu toate simbolurile alea. Păi de-aia am avut niște ședințe de nu știu câte sticle de rom în  care l-am rugat să-mi explice:

Măi frate, eu stau în față și pe mine mă întreabă lumea ce-i cu Dulfu, ce-i cu Scarabeu, ce-i cu toate alea, cu toate…Aspida, cu Vasiliscu. Ce-i Aspida, nu știu ce. Explică-mi și mie despre ce cânt, pentru că pentru mine lucrurile astea au fost… Habar n-aveam, îți dai seama. Eu nu citise bestiarul  lui, nici Ujică nu știa care era mâna lui dreaptă. Deci, versurile s-au scris într-un ritm extraordinar de pozitiv, pentru că el a făcut și versuri pe cântecele lui Covaci.”

Păunescu, bun organizator

„Fetele ajungeau până acolo la Semenic sâmbăta și duminică. O dată pe săptămână veneau muzele. Veneau și prieteni, veneau și ziariști, veneau și oamenii care scriau despre noi atunci. Dar numai sâmbăta și duminică. Luni, marți, miercuri, joi și vineri era muncă. Erau zile de muncă. Și serios. Se muncea serios.”

„Păunescu era un foarte bun, cum să spun organizator, și om care a simțit care e treaba. El voia să facă cenaclu ăsta și nu știa exact cum. S-a înțeles cu noi și cu Covaci, care deja aveam scule, aveam instalație de sunet… Păi la primele spectacole majore ale Cenaclului Flacăra scria Phoenix mare și cenaclul Flacăra mic.

Așa a ajuns Păunescu să fie vizibil. Și lumea venea la Phoenix de fapt. Și s-au întâmplat niște lucruri acolo și Covaci a renunțat la timp. S-a certat cu Păunescu. S-au certat, da, pentru că noi aveam ținuta noastră de scenă nu ce avea Păunescu în garderobă, și zice, așa voi nu intrați pe scenă! Și Covaci a zis, nicio problemă, plecăm. Dar nu se putea, pentru că sala deja vuia când a anunțat Păunescu că nu mai intră Phoenix!”

„Nu prea îmi place să vorbesc de chestia asta, eu n-am fost de acord cu plecarea. Da, i-am și spus lui Nicu, i-am pus niște întrebări. Unde ne ducem? Cine ne așteaptă? Ce cântăm acolo? Că niciunul nu știa, în afară de Nicu, care vorbea o șvăbească germană, de asta, de banat, înțelegi? Deci, ce avem noi de făcut acolo? Și, cum adică să plecăm de aici, din România, unde eram monștri sacri, înțelegi? Să plecăm în Germania să spălăm pe jos și să spălăm vase?!”

Repartizat la Arad

„După ce au plecat colegii din Phoenix, m-au luat pe mine la întors ăștia de la Secu și au zis, dumneavoastră ați plecat de la postul de arhitect pe care l-ați primit inițial prin repartiție.

Repartiție în Arad, la primăria din Arad, la Sistematizare și nu știu ce. Și era un post foarte bun, făceam bani acolo, dar eu am zis că vreau să cânt cu Phoenix mai departe. Și ăștia venind după noi, securiștii, securitatea, au zis, dumneavoastră n-ați respectat repartiția la post. Și zic, ce se întâmplă?

Vă plătiți studiile. Deci trebuie să vă angajați undeva, să fiți angajați ca arhitect pentru că ați făcut școala, statul v-a plătit. Și aveau dreptate în felul lor. Înțelegi? Și atunci m-am angajat pentru o foarte scurtă perioadă ca să aibă și ei actele, că ei erau puși de alții, toată lumea era pusă de cineva, erau puși de alții să mă verifice și să vadă că, uite, Baniciu s-a încadrat.”

„A plecat Phoenix-u și eu eram un străin pe stradă, lumea se uita, cum dracu de este în țară? Pentru că lumea știa că am plecat toți. Așa se știa în țară.”

Album cu patru piese

„Cred că s-au sfătuit, ei între ei și cu Tudor Vornicu, în TVR: ce facem cu Mircea Baniciu? Deci, ce facem cu ăsta? Ăsta a fost vârful de lance al Phoenix-ului. Hai să-l folosim în televiziune. Și au zis, da, hai să-l promovăm. Da, dar ăsta vine cu piesele de la Phoenix! Și atunci mi-a zis Vornicu, vii în studio, cânți cu chitară sau cânți cum știi, faci ce știi să faci mai bine, să vedem ce poți imprima și vreau să văd dacă poți cânta și fără ei!”

„Mi-au luat patru piese din cele pe care le imprimasem în televiziune, care erau piesele mele, nu mai erau de la Phoenix și mi-au făcut un album, un album mic, roșu, care conținea patru piese: Dacă ai ghici, Hai la joc, La hanul ulciorului nesecat și nu mai știu ce, patru piese. Și mi-au făcut disc, un disc care s-a vândut ca pâinea cadă. Mi-au zis cei de la Electrecord: ai o vânzare diabolică, păcat că nu putem să te plătim. De ce? Pentru că zice, bă, banii îi ia televiziunea, că sunt piesele lor.”

„În perioada aceea, pentru fetele cu pretenții, nu reprezentam un lucru foarte important: n-aveam o casă specială, n-aveam o familie bogată, n-aveam un scop, adică să fii vedetă nu era o mare șmecherie pentru lumea bună din București! Era mare șmecherie pentru scenă, pentru viața mea și așa ceva. Dar niciodată nu am simțit chestia asta cu vedetismul. Te întrebau, unde lucrezi?

Uite, Leluț Vasilescu, fostul toboșar al Compactului, s-a dus să o pețească pe viitoarea soție și tatăl socru, care era în capul mesei, l-a întrebat Leluțule, ce faci, care e munca ta? Și zice, domnule Vasile, eu cânt. Zice, bine, de cântat cântăm toți, dar unde lucri?!”

Versuri de lacrimi

„Am repetat două săptămâni pentru discul ăla galben, care a sunat demențial pentru vremea aia. Mi-a zis și Aldea, Dan Andrei Aldea, care era cumva mentorul nostru spiritual în perioada aceea, când am venit cu discurile în Timișoara: unde dracu’ ai imprimat discul ăsta? Că zice, sună ca afară, zice, chiar mai bine. Cum l-ai imprimat? Și am zis în Electrecord, când am terminat imprimările, Fredi Negrescu, inginerul de sunet a zis, Baniciule, tu pleci la Timișoara și te rog frumos, lasă albumul ăsta pe mâna mea.”

„Una dintre piese da, era Întelegere. Și când am cântat-o la Cenaclul Flacăra, Păunescu era îndrăgostit. Țin minte că era o profesoară cu care era el acolo. A dat o lacrimă și a venit în spate: Baniciule, cine dracu a scris versurile, de unde ai luat versurile astea? Zic, Lermontov. Am să-ți dau și eu niște poezii să scrii muzica. Nu s-a întâmplat niciodată. Dar a rămas imaginea cu Păunescu care a dat o lacrimă…”

„La un spectacol al Cenaclului, când am băgat o piesă Phoenix s-a ridicat lumea în picioare. Și Păunescu s-a speriat atunci. Și pur și simplu m-a dat afară de pe scenă. Am terminat de cântat. La revedere, mulțumim, frumos, poți să pleci. Da. Ăia erau în sală, în picioare. Știi? Și… mi-am luat ghitara și am plecat. Îți dai seama că nu mi-a căzut bine. Și în drum spre gară, l-a trimis pe unul din oamenii lui, din… ăștia cu mușchi care stăteau în spatele lor. Și zice, du-te înapoi că e nenorocire.

Zic, m-a dat afară de pe scenă. La revedere! Niciodată nu o să mă mai prindă pe scenă. Du-te înapoi că ăsta te desființează. Poate să facă ce vrea, am zis! De atunci nu m-am mai dus la Cenaclu niciodată.”

„Și Pittiș a zis, la un concert la Vâlcea: l-am degradat pe Baniciu de la cea mai mare pasăre, Pasărea Phoenix, la cea mai mică, Pasărea Colibri! Eu am zis, nu-i potrivit numele ăsta de Colibri? Ba da. Zice, hai să vezi. Și într-adevăr el a început să primească scrisori la radio: când mai cântă Paserea Colibri? Și de acolo s-a declanșat explozia! Zece ani am ras totul cu  Pasărea Colibri!”