Achiziția unui apartament pentru închiriere este una dintre cele mai frecvente forme de investiție în Cluj-Napoca și în România. Dar cât de repede îți recuperezi banii depinde semnificativ de cartierul ales și de tipul apartamentului. În acest studiu realizat de Imoradar24, analizăm randamentul investițional al imobilelor în cele mai relevante 16 cartiere clujene, folosind date agregate din perioada 10 mai – 10 iunie, 2025.

Am calculat numărul de ani necesari pentru amortizarea investiției folosind o formulă realistă: prețul mediu de vânzare împărțit la chiria lunară medie, ajustat pentru o ocupație de 10 luni pe an, luând în considerare perioadele de neocupare (renovări, schimbare de chiriași etc.).

Pentru simplitatea calculelor nu am inclus impozitul, aprecierea/deprecierea imobilului în timp sau variația prețului chiriei.

Cartierele sunt ordonate descrescător în funcție de randamentul general, de la cele mai avantajoase pentru investiții către cele mai puțin eficiente.Mai jos prezentăm o analiză vizuală comparativă generală, urmată de o detaliere individuală a fiecărui cartier, segmentată pe tipuri de apartamente (în funcție de numărul de camere).

Acest studiu demonstrează clar că randamentul imobiliar în Cluj-Napoca variază semnificativ de la un cartier la altul. Cele mai bune oportunități se regăsesc în cartiere aflate în dezvoltare, precum Dâmbul Rotund, Bulgaria sau Bună Ziua, în timp ce zonele centrale sau exclusiviste tind să aibă randamente mai scăzute, din cauza prețurilor ridicate la achiziție. Totodată, apartamentele cu 2 camere și garsoniere oferă constant cele mai bune rezultate din punct de vedere al recuperării investiției.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins, marți, recursul în casație formulat de manelistul Culiță Sperp, pe numele lui Nicolae Sterp, astfel că acesta a rămas cu condamnarea de 2,6 ani de închisoare cu suspendare și termen de supraveghere de 3 ani. Acesta a provocat în noiembrie 2022 un accident rutier în Cluj-Napoca, fiind beat și drogat la volan și a intrat în intersecția din Piața Avram Iancu pe culoarea roșie a semaforului.

Instanța Curții de Apel Cluj, care l-a condamnat, inițial, la închisoare cu suspendare, a stabilit ca pedeapsă complementară  și interdictia pentru manelist de a mai conduce o mașină pe drumurile publice timp 3 ani, deoarece a condus băut si a părăsit locul accidentului fără încuviințarea polițiștilor.

Decizia ÎCCJ este definitivă: ”Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul Sterp Nicolae împotriva deciziei penale nr. 435/A din 14 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în dosarul nr. 26306/211/2022. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă”.

Sâmbătă, 21 iunie 2025, în Parcul Feroviarilor din Cluj-Napoca, are loc o nouă ediție a Dog Walk – cel mai mare eveniment caritabil dedicat câinilor din România. Organizat de Rotaract Club Cluj-Napoca Cetățuie, evenimentul reunește iubitori de animale, familii, companii și organizații non-profit într-o zi plină de plimbare, joacă, activități și fapte bune.

Evenimentul are două componente principale:

The Walk – o plimbare simbolică prin parc alături de prietenii necuvântători;
The Forum – o zonă interactivă cu activități, standuri, jocuri, sesiuni educative și activări de brand.
Cauza 2025: Asociația Dog Assist

În acest an, fondurile strânse vor susține Asociația Dog Assist – cea mai mare organizație din Europa specializată în intervenții asistate de animale. Cu ajutorul câinilor și alpacalelor de terapie, Dog Assist oferă anual mii de ore de terapie și educație acolo unde este cel mai mult nevoie de blândețe, curaj și relații sigure.

În 2024, Dog Assist a oferit:

5.240 de ore de terapie asistată de animale,
programe educaționale pentru peste 4.800 de copii,
sprijin pentru zeci de familii prin programe gratuite de educație parentală și formare.
Scopul ediției 2025 este de a strânge minim 100.000 RON, pentru ca tot mai mulți copii cu nevoi speciale să beneficieze de sprijin terapeutic prin intervenții asistate de animale.

Un eveniment cu comunitate vie și implicată

În 2024, Dog Walk a reunit peste 4.000 de participanți. Pentru 2025, se estimează peste 5.000 de persoane – tineri activi, familii cu copii, profesioniști, voluntari și iubitori de animale. Campania de promovare generează anual peste 100.000 de vizualizări online și zeci de mii de interacțiuni organice, susținute de parteneri media.

Invitație deschisă către public și companii
Participarea este deschisă tuturor – cu sau fără câine. Fiecare pas făcut în parc este un pas făcut pentru bine.

Cei care doresc să susțină cauza pot: participa individual, înscriindu-se online; redirecționa comunicarea internă în cadrul companiilor lor către angajați; sponsoriza evenimentul în numele companiei, prin contracte de sponsorizare transparente, cu vizibilitate reală și implicare comunitară.

Eveniomentul va avea loc 21 iunie 2025 între orele 09,45 – 17,00 în Parcul Feroviarilor din Cluj-Napoca.

Înscrieri & detalii: https://www.themyda.org/dog_walk_cluj_napoca_2025/1002?is_external_view=true

Donează direct: https://www.buymeacoffee.com/dogassist

În lunile mai și iunie ale anului 1944, aproximativ 16.000 de evrei din Cluj și împrejurimi au fost deportați, iar ghetoul din cartierul Iris a fost desființat. În ciuda gravității evenimentului, presa vremii a tratat subiectul cu tăcere sau rezerve, iar multe detalii s-au pierdut în paginile uitate ale istoriei.

Cluj24, folosind arhivele portalului Arcanum, face un efort de a aduce la lumină relatări autentice din ziarele anilor ’40 și ’50, pentru că memoria acestor vremuri este nu trebuie să se piardă, ci să rămână mereu vie.

Sub ocupație și sub tăcere: Ardealul de Nord în 1944

După ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în martie 1944, autoritățile horthyste au organizat ghetoizarea evreilor din Ardealul de Nord, inclusiv din Cluj (atunci Kolozsvár). În cadrul  numărului din 4 iunie 1944 a publicației ”Telegraful Român” a fost atinsă „Problema jidovească”, menționându-se că „(…) în ultimii trei ani, guvernele ungare n’au mai întreprins nimic în problema jidovilor din Ungaria. Acum noul guvern, în frunte cu prim-ministrul Sztójay a colaborat ordinațiunile care vor stabili noul regim al jidovilor din Ungaria. Pentru jidovii din Cluj s’a instalat Ghetoul, în fostul cartier țigănesc, din jurul străzii Turda”.

Ghetoul din Cluj a fost amplasat în zona fostei fabrici de cărămizi „Iris”, pe actuala stradă Valea Chintăului, fosta „Deportaților”. Toți evreii din Cluj și împrejurimi au fost urcați în ultimele trenuri de deportare spre lagăre de exterminare.

Au fost șase convoaie de tren, organizate meticulos pentru a transporta mii de oameni către lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Fiecare convoi era compus din vagoane de marfă supraaglomerate, unde condițiile de călătorie erau inumane, iar mulți dintre deportați nu au supraviețuit acestei etape. Conform relatărilor, peste 75% dintre cei ajunși la destinație au fost trimiși direct în camerele de gazare.

Unele dintre relatări îi aparțin lui Elie Wiesel, originar din Sighetu Marmației. Printre supraviețuitorii Holocaustului, el este și un martor important al deportării evreilor din Transilvania de Nord în 1944.

În cartea sa emblematică, Noaptea (Night), Wiesel descrie cu detalii cutremurătoare experiențele sale din lagărele de concentrare și exterminare naziste, inclusiv Auschwitz: „Am fost separați de mama și surorile mele. Am rămas doar eu și tatăl meu. (…) N-am să uit niciodată fețișoarele copiilor ale căror trupuri le-am văzut preschimbându-se în volute de fum pe un cer mut. N-am să uit niciodată acele flăcări care mi-au mistuit pentru totdeauna credința”.

La început a fost Iris…

În urmă cu 81 de ani, pe terenul fostei fabrici de cărămizi din cartierul Iris, a fost instituit Ghetoul din Cluj. Acesta a reprezentat un spațiu de concentrare forțată a populației evreiești din oraș și din localitățile învecinate. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) și din Satu Mare (18.800 de persoane).

Ghetoul era strict controlat de autoritățile horthyste, în colaborare cu forțele de ocupație germane. Circulația era complet restricționată: ieșirea din ghetou era interzisă, cu excepția cazurilor în care era emisă o autorizație specială de către administrația locală maghiară. Aceste permise erau acordate în mod excepțional, de regulă pentru muncă temporară sau sarcini administrative și nu ofereau nicio garanție de protecție.

Într-un număr din septembrie 1956 din ziarul ”România Liberă”, în articolul intitulat „ Istoria nu se va mai repeta” se relata:„Sunt aici oameni care au suferit în timpul fascismului. Sunt luptători antifascişti care au fost torturaţi în lagărul hortyst de la Someşeni, sunt oameni care au suferit în ghetoul clujean de pe strada Deportaţilor, acolo unde se dormea sub cerul liber sau în şoproanele uscătoriei de cărămizi şi unde zbirii germani pregăteau noi transporturi pentru lagărele de exterminare”.

Articolul a fost publicat în contextul unei mobilizări masive într-o acțiune de protest din Cluj, după demersul interzicerii Partidului Comunist din Germania, care ar fi fost de la început împotriva planurilor lui Hitler, menționează Mircea Scripca, corespondentul „României libere“ în regiunea Cluj.

Monitorul Oficial (Partea II) Nr. 229, 30 Septembrie 1945, p 18

Timpul dreptății a venit târziu, dar a venit

În urma procesului desfășurat în 1946, Tribunalul Poporului din Cluj a condamnat 195 de persoane pentru implicarea în deportarea evreilor din ghetoul Clujului, administrat de autoritățile horthyste. Printre aceștia se numărau funcționari ai administrației locale, membri ai poliției și ai jandarmeriei, precum și colaboratori ai serviciilor germane de securitate. Acuzațiile formulate includeau abuzuri de putere, deportare ilegală, persecutarea populației evreiești și degradarea civică. Sentințele au variat de la muncă silnică pe viață până la pedepse mai ușoare, în funcție de gravitatea faptei și de rolul jucat în procesul de ghetoizare și deportare.

Aceste condamnări au fost confirmate și de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război, consolidând astfel responsabilitatea autorităților horthyste și a colaboratorilor  locali în implementarea politicii de exterminare a evreilor din Transilvania de Nord.

Cu toate acestea, nu toți cei condamnați au ispășit pedepsele: unii au reușit să fugă în Germania înainte de 1944, iar alții au fost eliberați în urma unor contestații legale sau din cauza lipsei de dovezi concludente.

Timpul, anul X, nr. 3149, 3 iunie 1946, p. 1

Condamnare pentru Kovacs Iuliu

În vara anului 1946, la Cluj, Tribunalul Poporului a adus în fața justiției pe unii dintre principalii responsabili pentru drama evreilor din Transilvania de Nord.

Printre cei condamnați s-a numărat și Kovács Iuliu, identificat drept unul dintre actorii-cheie ai procesului de ghetoizare și deportare. Documentele instanței îl indică drept participant activ la implementarea măsurilor antievreiești: identificarea, adunarea și transportul populației evreiești, atât spre ghetoul din cartierul Iris, cât și ulterior către trenurile de deportare.

România Liberă, anul III, nr. 303, 30 iulie 1945, p. 2

„Ceea ce nu mai trebuie să se repete…”

Printre supraviețuitorii care au trăit experiența deportării din Transilvania de Nord se numără și Lustig Oliver, fost deținut cu numărul 112.398, înregistrat în lagărul de la Auschwitz. Povestea sa, marcată de umilință, teroare și supraviețuire, oferă o mărturie veritabilă despre realitățile ce au urmat deportării din ghetoul din Cluj, relatată în paginile numărului din 16 decembrie 1954 din „ Scînteia Tineretului”.

„Realitatea am aflat-o a doua zi. Mama cu cei 3 fraţi, împreună cu toate mamele şi copiii sosiţi în aceeaşi zi, au mers direct în camera de gazare, aşa cum au mers zi de zi, ani şi ani de-a rîndul, toate mamele şi copiii care au fost deportaţi la Auschwitz. (…)

Pentru faptul că mama n-a ajuns să-şi vadă copiii mari, pentru faptul că n-a ajuns să trăiască zilele însorite de azi la care a visat atît de mult, pentru durerea şi chinurile nemaipomenite prin care a trecut trebuind să privească neputincioasă cum i se sufocă copiii, pentru moartea groaznică pe care a avut-o, pentru toate mamele omorîte în camerele de gazare din Auschwitz, şi în memoria lor sfîntă, protestez împotriva reînvierii odiosului Wehrmacht. Urăsc fascismul, urăsc wehrmachtul pentru că mi-a ucis trei fraţi.

Se gândeau la examene nu la moarte

…Cînd am fost deportaţi la Auschwitz, fratele mai mic, Valentin, nu apucase să înveţe întreg alfabetul. Ultimele litere le-a învăţat în cele patru zile şi patru nopţi cît a durat drumul din ghetoul de la Cluj şi pînă la Auschwitz.

Cînd am coborît din tren şi am fost luaţi în primire de către trupele „S.S.“ şi „Wehrmacht“, care formau paza lagărului, frăţiorul a izbucnit în plîns. Luîndu-ni-se toate lucrurile, i s-a luat şi lui tăbliţa pe care o ţinea în mină… Sărmanul, el nu putea şti că peste o oră nu va mai avea nevoie nici de tăbliţă, nici de condei.

N-avea de unde şti că peste o oră, aruncat în flăcările crematoriului, nu se va mai întîlni niciodată cu jucăriile care-i erau atît de dragi. Cei doi fraţi gemeni, Cornel şi Cornelia, urmau fără frecvenţă cursurile clasei a III-a la un liceu din Cluj. Deportarea a început cu cîteva zile înainte de sesiunea de examene.

Nu s-au mai putut prezenta la examene. Pe tren, în drum spre Auschwitz, nu se gîndeau prea mult la primejdia ce-i aştepta. Se frămîntau mai mult pentru faptul că vor uita ceea ce au învăţat şi le va fi greu să se pregătească pentru noua sesiune. Continuau să vorbească despre planurile lor de viitor, despre ceea ce vor face după absolvirea liceului, cînd vor fi mari… Planurile lor s-au spulberat, iar trupurile mici, firave au fost înghiţite de flăcările crematoriului care au mistuit, fără excepţie, toţi copiii pînă la 14 ani ce au fost deportaţi la Auschwitz.”

Scînteia Tineretului, anul IX, nr. 1754, 16 decembrie 1954, p. 4

Un trecut fără monument, dar cu ecou

Astăzi, puține lucruri mai amintesc că, în primăvara anului 1944, cartierul Iris a fost locul uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria Clujului. Reconversia urbană a șters aproape complet urmele ghetoului, iar în absența unor marcaje clare sau a unui efort susținut de comemorare publică, memoria acelor evenimente riscă să se piardă.

Istoria ghetoului din Iris nu mai este vizibilă în peisajul orașului, dar absența ei vorbește. În locul barăcilor și al gardurilor de sârmă au apărut case, străzi noi și liniște — o liniște care rareori mai este tulburată de întrebări sau aduceri aminte.

Dar memoria nu trebuie să depindă de clădiri. Ea are nevoie de asumare, de rostire și de privire onestă către trecut.

Paula Mariuța